Josefine – Povestea unei îmbrățișări sculptate în metal, piatră și lemn
„Josefine” la Cetatea Corvinilor
O idee născută din emoție
Sculptura „Josefine” nu este doar o lucrare de artă, ci un simbol al conexiunii umane, al pierderii și al puterii de a merge mai departe. Îmi place să cred că fiecare piesă pe care o creez poartă o parte din sufletul meu, iar „Josefine” nu face excepție. Am vrut să dau formă unei îmbrățișări, acel gest simplu care are puterea de a vindeca, de a aduce căldură și alinare.
În fiecare linie a acestei sculpturi se regăsesc sentimentele mele cele mai adânci. Am simțit nevoia de a crea ceva care să vorbească despre umanitate, despre puterea de a ne susține unii pe alții, chiar și atunci când ne simțim incompleți. De aici a venit ideea îngerului cu o singură aripă, un simbol al fragilității, dar și al curajului de a zbura în ciuda pierderilor.
Materialele alese nu sunt întâmplătoare. Metalul reprezintă duritatea vieții, piatra este fundația noastră interioară, iar lemnul – elementul organic, viu – simbolizează speranța și continuitatea.
O aripă dăruită de soartă
Povestea acestei sculpturi este strâns legată de numele său. „Josefine” este inspirată de o artistă din Germania, care mi-a trimis câteva bucăți de lemne speciale, spunând să le folosesc la creațiile mele artistice după imaginația mea. Una dintre acele bucăți a devenit aripa unică a îngerului meu – singura sa aripă, dar suficientă pentru a-l face să pară viu.
Pentru mine, acest gest a fost mai mult decât un simplu dar. A fost un semn că arta se naște din conexiuni, din momente neașteptate, din lucrurile care ne aduc împreună. Aripa din lemn contrastează cu metalul rece, amintindu-ne că, indiferent cât de duri sau rezistenți devenim, avem mereu nevoie de un strop de căldură, de o parte din natură și din umanitate.
Astfel, „Josefine” nu este doar o sculptură, ci o poveste despre daruri, despre întâlniri, despre modul în care fiecare bucățică de viață se îmbină în ceva mai mare, mai profund.
Îmbrățișarea – mai mult decât un gest
Sculptura „Josefine”
Îmbrățișarea este o temă centrală în această lucrare. Nu doar în forma vizibilă, ci și în esența sa. O îmbrățișare nu înseamnă doar atingere fizică, ci și un refugiu emoțional, un moment în care doi oameni împart o energie comună, un spațiu sigur.
În „Josefine”, această idee este exprimată prin felul în care formele se împletesc, prin echilibrul dintre duritate și delicatețe. Metalul curbat dă senzația de brațe care se închid în jurul unei prezențe invizibile, protejând-o, alinând-o. Aripa de lemn este acolo ca un simbol al nevoii de a oferi și de a primi sprijin, chiar și atunci când suntem răniți.
Îmbrățișarea este poate unul dintre cele mai simple gesturi, dar are o semnificație profundă. Este modul în care lumea devine, măcar pentru o clipă, mai caldă.
Îngerul cu o singură aripă
Un înger fără o aripă este o metaforă a pierderii, a durerii și a luptei interioare. Dar în loc să fie un simbol al neputinței, el devine un exemplu de curaj. Chiar și cu o aripă frântă, esența lui de lumină rămâne, demonstrând că putem continua să strălucim, chiar și în momentele cele mai întunecate.
În viață, toți trecem prin momente care ne lasă cu răni invizibile. Ne simțim incompleți, slăbiți, ca și cum am pierdut ceva esențial. Dar „Josefine” este dovada că nu trebuie să fim întregi pentru a fi puternici. Că putem merge mai departe, chiar și atunci când ne simțim sfărâmați.
Lumina interioară este ceea ce contează. Ea este iubirea, compasiunea, curajul, înțelepciunea care ne ghidează. Este acea scânteie care ne face să mergem mai departe, în ciuda greutăților.
Contrastul materialelor – un dialog vizual
Fiecare material ales pentru această sculptură are propria sa poveste și contribuie la mesajul final. Metalul reprezintă duritatea vieții, luptele pe care le ducem zi de zi. Este rece, solid, dar în mâinile potrivite poate prinde forme delicate, organice, ca niște brațe care oferă alinare.
Piatra, baza sculpturii, este fundația pe care ne sprijinim. Este stabilitatea, pământul de sub picioarele noastre, siguranța pe care o căutăm atunci când totul pare să se prăbușească. Iar lemnul – singura aripă – este elementul natural, plin de viață, care aduce un contrast puternic cu metalul dur.
Împreună, aceste materiale creează un echilibru, un dialog între putere și vulnerabilitate, între duritate și căldură.
Josefine – o poveste despre speranță
„Josefine” este mai mult decât o sculptură. Este o poveste despre viață, despre pierdere, dar și despre speranță. Este o dovadă că, indiferent de greutăți, avem în noi puterea de a merge mai departe, de a ne ridica, de a îmbrățișa viața cu toate imperfecțiunile ei.
Această sculptură mi-a oferit mie însămi un sentiment de împlinire. Prin ea, mi-am exprimat trăirile, mi-am eliberat emoțiile și am transformat durerea în ceva frumos. Sper că cei care o privesc vor simți aceeași emoție, aceeași conexiune profundă cu ideea că, uneori, chiar și cu o singură aripă, putem zbura mai departe.
